Înot sau înnot: cum se scrie corect și de ce

Înotul este un sport grozav pentru trup și minte, însă uneori ortografia lui ne pune la încercare simțul limbii. Înot sau înnot?

Cum se scrie corect: „înot” sau „înnot”?

Aceasta este dilema care îi poate face chiar și pe unii campioni la ortografie să se simtă ca niște începători la bazin. Dacă te-ai întrebat vreodată dacă trebuie un singur „n” sau doi de „n” în cuvântul ce descrie minunata activitate acvatică, ești pe cale să afli răspunsul. Pregătește-ți colacul de salvare (lingvistică) și hai să deslușim misterul într-un mod amuzant, prietenos și educativ!

Înot vs. înnot: de unde vine confuzia?

În limba română, sunt multe cuvinte care încep cu „în-” și care se scriu cu doi de n, așa că nu e de mirare că apare confuzia. Când vezi cuvinte ca „înnorat” sau „înnebunit”, devine tentant să crezi că și înot ar trebui să aibă aceeași soartă, cu un „n” în plus strecurat după î. Ne imaginăm că poate ar fi vorba de un prefix „în-” urmat de un radical care începe cu „n”, ceea ce ar justifica dublarea consoanei. Cum ar veni, dacă înnorat = în + norat (de la „nor”), atunci de ce înot n-ar fi în + ot (sau cine știe ce radical misterios)?

Adevărul este că mintea noastră face această asociere din cauză că vede tipare similare la alte cuvinte. Ne gândim involuntar la termeni care încep cu în- și care chiar conțin prefixul „în-” urmat de consoana n a cuvântului de bază. Exemplele clasice care ne păcălesc sunt:

• înnorat (de la în + norat, adică „plin de nori”),
• înnegrit (de la în + negrit, „făcut negru”),
• înnoit (de la în + noit, de la „nou” – adică „făcut nou”),
• înnebunit (de la în + nebunit, „adus în stare de nebunie”),
• înnodat (de la în + nod, „legat cu nod”),
• înnopta (de la în + noapte, „a se face noapte” sau „a petrece noaptea”), etc.

Toate acestea se scriu cu nn, pentru că au în mod clar prefixul în- și un radical ce începe deja cu n. Cu alte cuvinte, aici „în-” este un prefix real care se alipește la cuvântul de bază, iar dublarea lui n indică această compunere. Așa că dacă ai învățat regula că la compunerea cu în- plus un cuvânt ce pornește cu n se scrie cu doi de n, ai învățat foarte bine, felicitări!

Problema apare însă când această regulă este aplicată greșit la cuvinte unde „în” nu este prefix, ci doar parte din rădăcina cuvântului. Exact acesta este cazul lui „înot”. Chiar dacă la prima vedere înot pare să înceapă cu în- ca și celelalte, aici nu avem de-a face cu un cuvânt compus sau derivat cu prefix, ci cu un cuvânt de sine stătător. Practic, la înot, cele două litere „în” fac parte integrantă din rădăcină, nu reprezintă o prepoziție sau un prefix separat. Astfel, nu există niciun motiv să dublăm litera n – nu avem două „n”-uri distincte de combinat, ci unul singur care aparține chiar cuvântului în forma lui de bază.

Pe scurt: confuzia vine din analogia cu alte cuvinte derivate cu „în-” + „n…”, dar „înot” nu se formează în acest mod. Este o capcană lingvistică în care mulți pică, imaginându-și că un n în plus ar fi necesar pentru corectitudine. Adevărul e că înot are deja tot ce-i trebuie: un singur n, nici mai mult, nici mai puțin.

Dar cum se scrie corect? Răspunsul

Să nu te mai ținem pe jar: forma corectă este „înot”, cu un singur n. Așadar, vom scrie “Merg la înot”, nu “Merg la înnot”. Dacă simțeai nevoia să pui doi de n, poți să-i lași pe unul dintre ei să se odihnească.  Limba română nu are nevoie de ajutoare de înot suplimentare în acest cuvânt!

Conform normelor actuale ale limbii române (și așa cum precizează Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române – DOOM), varianta acceptată este cu un singur n. Mai exact, DOOM3 (ediția 2021) stipulează clar că se scrie înot, nu înnot. Explicația din spatele acestei reguli ține de originea și structura cuvântului: substantivul înot (și verbul a înota) provine dintr-un verb moștenit, nu este format prin adăugarea prefixului în- la alt cuvânt. Cu alte cuvinte, înot nu s-a „lipit” de la vreo combinație de cuvinte, ci s-a format ca atare, astfel că al doilea n pur și simplu nu are de unde să apară logic.

Pentru a-ți arăta negru pe alb (sau mai degrabă î pe n) cum stau lucrurile, iată ce spune Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) despre acest cuvânt:

ÎNÓT s. n. Plutire și înaintare (a unor ființe) la suprafața sau în interiorul apei, deplasare în apă prin mișcări ritmice cu brațele și cu picioarele. ◊ Loc. adv. de-a înotul = înotând. ♦ (Adverbial) înotând. – Din înota (derivat regresiv).

Observați nota de la final: înot provine din verbul a înota prin derivare regresivă (adică substantivul s-a format din verb, nu invers). Asta confirmă că „înot” și „a înota” sunt legate intrinsec și nu implică un prefix în-. DEX-ul mai menționează chiar (în articolele sale detaliate) că „înnot” este o formă nerecomandată (marcată cu nrc) și apare doar ca variantă regională sau istorică. Prin urmare, orice ar zice unchiu’ din sat care a auzit el cândva de „înnot”, norma literară actuală zice altceva: rămânem la un singur n.

De ce nu dublăm N-ul la înot? Explicația pe îndelete

Să intrăm un pic mai adânc (nu în apă, ci în gramatică) și să clarificăm de ce scriem înot și nu înnot. Pe lângă faptul că așa ne dictează DOOM-ul și bunul-simț lingvistic, există o regulă clară în formarea cuvintelor românești:

Regula prefixului în-:

Când un cuvânt se formează cu prefixul în- și radicalul său începe deja cu litera n, atunci în scris apar doi de n (unul de la prefixul în- și unul de la începutul radicalului). Am văzut asta mai sus în exemple: în + nod = înnoda, în + noapte = înnopta, în + nebun = înnebuni ș.a.m.d. – toate acestea se scriu cu nn.

Regula pentru cuvintele care nu sunt cu prefix:

Dacă un cuvânt nu s-a format prin astfel de prefixare sau dacă radicalul nu începe cu n, atunci nu se dublează litera. De pildă, zicem îndulci (în + dulce, radicalul începe cu d, deci un singur n), încălzi (în + cald), înveseli (în + vesel) – tot cu un singur n. Ba chiar și când radicalul începe cu n dar nu e vorba de prefixare reală, nu dublăm: îneca (a se îneca nu e în + eca, nu există „eca” singur), înlănțui (în + lanț, aici nu-i n la începutul radicalului oricum), îngrijora (în + grijă – altă literă).

În categoria asta intră și verbul a înota. Când îl despici etimologic, nu găsești un prefix în- autentic. De fapt, lingviștii ne spun că el vine dintr-un cuvânt latinesc (innotare în latină vulgară, se pare), unde doublul n era deja prezent la origine. În mod ironic, acea formă latină cu nn a evoluat în română într-un cuvânt cu un singur n. Practic, în loc să moștenim doi de n, am simplificat forma. Așadar, înota nu s-a simțit obligat să păstreze ambele consoane n din strămoșul latin. Și bine a făcut – ne-a scutit de bătăi de cap!

Un truc de reținut: Întreabă-te dacă după în- urmează un cuvânt sau un radical care are sens de sine stătător. Dacă da, probabil ai de-a face cu prefix și, deci, posibil doi de n. Dacă nu, atunci în face parte dintr-un tot unitar și nu trebuie despărțit și dublat. În cazul înot, dacă am încerca să-l „despărțim” în în + ot, partea „ot” nu înseamnă nimic de una singură în română. Deci e clar că în + ot nu e o împărțire validă – cuvântul trebuie privit ca un întreg indivizibil. Cum ar zice un profesor de română glumeț: „La «înot» nu se pune linia de fracțiune, nu se face împărțire la doi de n.”

Mai în glumă, mai în serios, gândește-te că înotul nu are nevoie de colac de salvare sub forma unei litere suplimentare. Un n în plus ar fi ca acea pereche de aripioare de plastic inutile – crezi că îți dau mai mult avânt, dar de fapt te încetinesc. Nu vei înota mai repede învăluind cuvântul în două n-uri, după cum nici un înotător nu merge mai iute dacă poartă două colaci simultan!

Paralele haioase cu alte cuvinte (când folosești doi de n)

Ca să fixăm și mai bine ideea, hai să vedem când chiar avem nevoie de doi n în cuvinte care încep cu în-. Exemplele următoare te vor ajuta să faci diferența, iar unele sunt și amuzante prin contrast cu subiectul nostru principal:

• Înnorat – Când cerul e plin de nori și se întunecă, el nu devine „înorat”, ci înnorat. Aici norii (radical nor-) sunt de vină pentru dublarea lui n. Dacă înot s-ar comporta la fel, ar trebui să existe un anume „ot” care să însemne ceva ca să justifice în--ul. Dar nu, în apă nu plutesc „oți” ☁️.
• Înnoda – Când legi ceva cu nod, practic pui un nod în, astfel cuvântul e înnodat (ai combinat în- cu nod). Dacă ai încerca să „înnoți” cu doi de n, ai obține un cuvânt inexistent, dar care sună ca și cum ai vrea să legi noduri în apă.  Într-adevăr, dacă pui un n în plus la înot, te legi singur în noduri: nu mai știi să scrii corect.
• Înnebuni – Când cineva o ia razna, zicem că a înnebunit (prefix în- + nebun). Dublu n, logic. Dacă te stresezi prea tare cu gramatica, nu înnota în disperare, că n-ai să înnebunești din așa ceva – deși unora le stă ortografia greșită ca o șosetă în pantof, îi „înnebunește” puțin.
• Înnopta – Când se face noapte, în + noapte dă înnoptează. Dar când se face ziua la piscină și e timpul de înot, nu e nevoie de doi de n. Soarele poate apune de două ori, dar n-ul tău trebuie să rămână o singură dată!
• Înnegri, înnălbi, înnămoli, înnăscut etc. – Observă un tipar: toate au în- și apoi un cuvânt care începe cu n (negru, alb – aici e îmbinare specială cu n, nămol, născut). Lista e lungă, dar înot(ul) nu face parte din ea. Nu există un „not” sau „notat” de sine stătător care să însemne altceva (să nu-l confunzi cu notă sau a nota – acelea țin de scris și muzică, nu de apă).

În contrast, *cuvinte ca îneca, înota, înălța nu au deja n în rădăcină și nici nu provin dintr-un cuvânt cu prefix. De aceea nu le vei vedea niciodată cu doi de n. Nimeni nu zice „înnecat” când vorbește de cineva care a înghițit apă și s-a înecat (corect, cu un singur n). La fel, „înnot” scris cu doi de n nu este recunoscut ca formă corectă – ar arăta de parcă cineva a încercat să-l facă să plutească forțat cu un colac gramatical în plus, dar din păcate colacul ăla e dezumflat.

Ce spun autoritățile lingvistice (DEX, DOOM) despre înot?

Dacă am reușit să te convingem cu logica și cu umorul de mai sus, dar vrei și atestarea oficială a celor spuse, iat-o. Dicționarele de referință confirmă fără echivoc forma corectă:

• DOOM3 (2021): indică forma înot (substantiv neutru) și a înota (verb) ca fiind cea corectă, fără dublarea consoanei. În acest dicționar normativ, „înnot” nici măcar nu apare ca variantă acceptată – e listat implicit ca greșit. Citatul din Vox Valachorum sintetizează asta clar: „Forma acceptată de DOOM3 este înot (nu înnot)”. Așadar, în caz că mai aveai vreun dubiu, regula oficială e bătută-n cuie.
• DEX 2009 (ediția a II-a): definește înot (vezi definiția citată mai sus) și arată originea sa din verbul înota. Tot DEX-ul menționează că se scrie și se pronunță cu un singur n. Variantele vechi sau regionale cu doi de n sunt notate ca atare, adică nerecomandate. Practic, DEX ne spune politicos: da, unii au mai zis și „înnot” prin diverse colțuri ale țării sau prin vechime, dar forma literară corectă rămâne înot.
• Alte surse: Site-uri și ghiduri de limbă precum gresit.ro, Vox Valachorum, forumuri de limba română sau bloguri de profil au toată unanimitatea pe subiect. Toți confirmă același lucru: „înot” se scrie cu un singur n, iar confuzia cu „înnot” vine din analogii greșite cu alte cuvinte compuse cu prefixul «în-». Chiar un utilizator explica pe un forum educativ această regulă în cuvinte simple: „Dublu n se folosește la cuvinte compuse cu prepoziția «în-» urmată de un cuvânt ce începe cu «N». Dar înot nu este cuvânt compus, vine de la verbul «a înota» și se scrie cu un singur n.” – Mai clar de atât nici că se poate.

Pe scurt, specialiștii limbii române sunt cu toții de acord: un singur N în acest cuvânt e calea dreaptă. Orice altceva e… înot contra curentului normelor.

Cu umor despre înot vs înnot: cum să nu uiți niciodată forma corectă

Să recunoaștem, cel mai ușor învățăm atunci când ne și distrăm puțin. Așa că hai să fixăm forma corectă printr-o mică doză de umor românesc:

• Regula de aur: „Un singur N îți aduce medalia de aur, al doilea N te scoate pe tușă.” – Gândește-te la un campion la natație (precum David Popovici, ca să dăm un exemplu actual). Crezi că pe medalia lui scrie „Campion la înnot”? Nicidecum, ar strâmba din nas toți cunoscătorii. Doar un N te urcă pe podiumul ortografic. Al doilea N… e descalificat pentru doping lingvistic!
• Gândire logică: Dacă „înnot” ar fi corect, atunci ar trebui să existe și un verb „a înnota”. Îl vezi prin vreun manual? Nu. Există doar a înota. Deci, cum ai putea „conjuga” înnot? Eu înnot, tu înnoți, el înnoată…? Sună caraghios și greșit. În schimb, eu înot, tu înoți, el înoată curge lin, ca apa râului. Nu-ți complica existența cu un n inutil.
• Mnemonică amuzantă: Cuvântul înot are exact 4 litere – gândește-te la el ca la 4 stiluri de înot (liber, fluture, spate, bras). Niciun stil nu presupune să bagi de două ori capul sub apă simultan, așa că nici cuvântul nu bagă de două ori litera n. Fiecare literă e un stil: Î – (înotul pe) Infundate? glumim, N – nasturele de la costumul de baie? hai că deviem, O – cercul colacului, T – trambulina. Ok, analogia e trasă de păr, dar ține minte cifra 1: 1 singur N la înot, așa cum ai o singură șansă să iei aer între două brațe.

Concluzie: Înoată în apele line ale limbii române, nu împotriva curentului ei

Acum ești echipat nu doar cu forma corectă (înot – cu un singur n), ci și cu motivele din spatele acestei reguli. Ai aflat cum funcționează prefixul în- și de ce, în cazul nostru, el nici măcar nu există ca prefix. Ai văzut ce spun dicționarele (DEX, DOOM) și ai înțeles că înnot cu doi de n e doar o iluzie scrisă – un colac de ortografie de care nu ai nevoie.

În plus, ai la dispoziție câteva trucuri și glume menite să îți amintească mereu să folosești forma scurtă și corectă. Limba română poate fi plină de capcane, dar cu o abordare relaxată și informată le putem evita ușor.

Așadar, data viitoare când te pregătești să mergi la bazin sau să scrii despre experiența ta acvatică, amintește-ți acest articol. Scrie „înot” fără ezitare și fără un n suplimentar. Va fi catchy, corect și pe placul oricărui cititor (mai ales al acelora care țin la gramatică).

Încheiem aici într-o notă optimistă și sarcastică moderat: limba română nu mușcă, chiar dacă uneori ne mai dă câte-un brânci în apă adâncă. Important e că acum ai învățat să înoți corect printre litere. Spor la scris (și la înot)!

Corect: înot (un singur n)

Greșit: înnot (cu doi de n) – lasă-l să se scufunde, nu ai nevoie de el!

Întrebări frecvente

Cum se scrie corect, „înot” sau „înnot”?
„înot”, cu un singur n. „înnot” e greșit.

De ce nu dublăm n-ul?
Pentru că nu e „în-” + „not”. „înot” e cuvânt de sine stătător, nu format cu prefix.

Care e forma verbului?
eu înot, tu înoți, el/ea înoată, noi înotăm, voi înotați, ei/ele înoată. Participiu: înotat.

Cum scrii corect derivatele?
înotător, înotătoare, înotători, antrenor de înot. Un singur n peste tot.

Când se folosesc doi de n la început de cuvânt?
Când ai prefixul „în-” + un radical care începe cu „n”: înnodat, înnorat, înnebunit, înnopta.

„înnot” e acceptat ca regionalism?
Apare uneori în vorbire, dar în scris e nerecomandat. În texte corecte folosești doar „înot”.

Cu sau fără diacritice?
Cu diacritice: „înot”. Google înțelege și „inot”, dar pentru scriere corectă în română folosește diacritice.

Ce parte de vorbire e „înot”?
Substantiv neutru. De regulă îl folosești la singular: „înotul face bine”.