1. Ce înseamnă frica de apă la copii – și de unde vine
Nu toți copiii intră entuziasmați în apă. Frica nu e un defect. E un mecanism de protecție. Apare fie pentru că:
- copilul nu a avut contact controlat cu apa;
- a avut o experiență negativă (o stropire bruscă, o înghițitură de apă);
- simte că nu are control asupra corpului său în apă;
- preia anxietățile părinților.
Frica de apă poate fi ușoară (ezitare, tensiune corporală) sau intensă (plâns, refuz complet, reacții de panică).
2. Greșeli frecvente care o accentuează
- Presiune: „Hai, nu mai fi bebeluș, intră!”
- Grăbirea: părinți sau instructori care forțează ritmul copilului
- Compararea: „Uite, ceilalți nu plâng!”
- Expunerea bruscă: apă pe față, scufundare fără avertisment
Toate astea transmit un singur mesaj: nu ești în siguranță. Asta fixează frica, nu o rezolvă.
3. Ce funcționează: abordări eficiente
- Respectarea ritmului copilului. Unii au nevoie de 3 ședințe doar ca să pună picioarele în apă. E OK.
- Prezență calmă, dar fermă. Nu îl iei acasă imediat, dar nici nu îl forțezi.
- Exerciții progresive. De la joacă la margine → picioare în apă → stropit → scufundare ușoară.
- Validare. „Știu că e greu. Sunt aici. Nu te forțez. Dar încercăm împreună.”
4. Cum ajută cursurile de înot structurate
Un program bun de înot nu înseamnă „copilul face ce vrea”. Înseamnă:
- cadru clar, repetitiv, cu reguli simple;
- instructori care știu când să intervină și când să lase spațiu;
- exerciții graduale, logice, fără presiune;
- grupuri mici, copilul nu e „încă un cursant”.
La BSC – cursuri înot copii, primele ședințe sunt adesea despre adaptare, nu despre tehnică.
5. Ce se întâmplă la BSC – concret, fără promisiuni goale
- Fără scufundări forțate, fără grăbire.
- Instructori specializați în lucrul cu frica de apă.
- Piscină cu apă caldă (33°C), fără clor, filtrare modernă.
- Atmosferă calmă, focus pe relație, nu pe performanță.
Copilul nu trebuie să „reușească” ceva în prima lună. Trebuie doar să înceapă să aibă încredere.
6. Când e cazul să îți faci griji și când nu
Nu e îngrijorător dacă:
- plânge la primele ședințe;
- intră în apă doar cu tine;
- refuză scufundarea la început.
E de urmărit dacă:
- refuză complet contactul cu apa timp îndelungat;
- intră în panică (tremur, plâns necontrolat);
- apare regres emoțional general (somn, agitație etc).
7. Ce spun specialiștii internaționali
„Frica de apă e frecventă la copii. Cea mai eficientă abordare este expunerea treptată, într-un mediu care le oferă predictibilitate și control.”
– YMCA USA
8. Concluzie – Nu e despre apă, e despre control
Copiii nu se tem de apă. Se tem de pierderea controlului, de necunoscut, de reacții neprevăzute. Când știu că sunt ascultați, protejați și nu forțați, încep să prindă curaj. Nu pentru că se „obișnuiesc”, ci pentru că simt că sunt într-un spațiu sigur.
Asta e esența. Și pentru mulți copii, asta face diferența între frică și libertate.
