Aruncatul în apă, o poveste mult prea des întâlnită în rândul celor cu teama de apă și o traumă greu de depășit, îndiferent de vârstă. Sau poate lecțiile de înot oferite, cu bună intenție, de persoane care, neavând pregătirea necesară, au sărit etape și abilități cheie în supraviețuirea în mediul acvatic.

Un risc semnalat de către specialiști dintr-o echipă de cercetare, într-un studiu din 2012, arăta că părinții supraevaluează înțelegerea și dobândirea în mod real a cunoștințelor de înot, de către copil, atunci când ei sunt profesorii. Din dorința de a vedea un progres rapid, profesorul neavizat poate aborda metode care nu sunt potrivite ritmului și modului de învățare a copilului. Totodată, din lipsa experienței, acesta nu poate interpreta corect natura blocajului sau a fricii, din partea copilului sau adultului pe care îl învață, fie că este o teamă venită dintr-o traumă, ori din prezența ca martor la un înec, ori teama de necunoscut, sau doar lipsa cunoștințelor de înot, fără teama de apă.

În cazul copiilor, lecțiile de înot primite de la părinți pot fi primite cu reticență din simplul motiv că nu îi privesc ca pe profesori, astfel că raportul de ascultare și învățare să fie influențat de relația din interiorul familiei, iar copilul să nu ia în serios lecțiile, ori să asocieze experiența acvatică cu relațiile familiale, nu cu o activitate de sine stătătoare.

Riscurile unor lecții informale pot fi greu de anticipat și prevenit, de către o persoană neavizată. Accidentele, manifestările de anxietate și atacurile de panică pe care le pot avea cei cu teama de apă, sunt riscuri și pericole reale, care pot merge până la riscul cel mai mare, de înec. Totodată, lecțiile informale au un caracter sporadic și nu oferă consistență și continuitate. Înotul ocazional, la malul mării sau la piscină nu oferă celui care învață destul timp pentru dobândirea unor abilități de bază și, ulterior, perfecționarea acestora.

Lecțiile susținute în mediu controlat, cu un antrenor pregătit și experiementat, creează un cadru neutru, în care copilul sau adultul se poate concentra exclusiv pe mișcări și exerciții, iar timpul dedicat acestor lecții poate fi perceput ca unul special, distractiv, o experiență pe care o așteaptă cu plăcere. Un antrenor va avea o metoda și un program de antrenament adaptat și personalizat, care va introduce, treptat, toate elementele necesare dobândirii confortului și încrederii în mediul acvatic.

Înotul este, înainte de toate, o abilitate și apoi un sport. Grija și supravegherea părinților pentru cei mici aflați lângă un corp de apă este necesară, dar fără a proiecta asupra acestora fricile personale sau transformarea apei într-o potențială amenințare, de tipul „nu te duce acolo, că te îneci”, deși copilul nu știe ce înseamnă înec.

Cursurile de inițiere pentru copii sau adulți pot transforma experiența acvatică într-o activitate recreativă așteptată cu bucurie, în amintiri frumoase și într-o liniște dată de stăpânirea cunoștințelor de plutire, înot, supraviețuire. Așa cum în cazul unei mașini, preferăm garanția unei reparații profesioniste, care ne poate salva viața, și la înot pregătirea, experiența și răbdarea unui antrenor vor face diferența, în situații limită, în fața bunelor intenții ale prietenilor și rudelor.